Mai tii minte...Eu si tu eram de nedespartit, daca cineva supara pe una dintre noi, il omoram. Eram cele mai nebune, dar nu ne pasa de parerile celorlalti. Eram cele mai tari, zambeam chiar daca eram fosrte obosite sau triste. Acum cand ma gandesc la tot,parca este mai rau decat imi imaginam...ce s-a intamplat cu noi? eu m-am plicitist de supararile tale, mereu tu erai suparata si asteptai mereu sa te consoleze cineva, ti-am fost alaturi pentru ca eram prietene, dar ceva s-a schimbat, nu ne mai spuneam totul. Mie a inceput sa-mi fie frica sa vorbesc cu tine, simteam in vocea ta indoiala, ai ascultat parerile celorlalti si asa prietenie noastra a devenit o piesa de teatru ieftina, ne minteam fara vr-un motiv. ne jigneam pentru ca eram suparate pe noi insine pentru ca n-am putut sa facem prietenia noastra de fier! acum cand ma uit in spate,tu nu mai esti aceeasi, parca ai uitat tot, cand erai suparata si eu eram singura care te consolam, iar ”prietenele” tale te ocoleau....iti sunt recunoscatoare pentru tot, inca te iubesc,sis, dar nu pe tine, cea de acum, ci cea de mai demult...:(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu