Ploua...parca si in sufletul meu ploua. As vrea sa strig in gura mare ca ma simt cel mai rau din lume, dar cine ma asculta?! Nici macar eu nu ma pot asculta, dar ceilalti.....As vrea sa plang la nesfarsit fara sa stiu de ce, gandindu-ma ca daca voi plange mai mult,voi fi din nou fata aia inocenta, adorabila, care ii e teama sa nu spuna ceva greesit, si pentru ca ii e frica nu mai spune nimic. Sa recunoastem....toti ne schimbam chiar daca vrem sau nu, oamenii sunt exact ca ploaia, azi ploua,maine soare, poimaine ninsoare si tot asa...dar fiecare ploaie este diferita, deci oamenii nu vor mai fi niciodata cum au fost,nu in totalitate.