Singuratate :|

                                                                      Singuratate :)

Sunt singura,mereu am fost asa, imi place cum sunt acum. De ce sa spun cuiva toate sentimentele mele? Poate ei nu au aceeasi parere ca mine, poate ei daca vor auzi ce fel sunt cu adevarat --o sentimentala,care plange si cand moare o gaza-- vor pleca si ma vor dezamagi, ma vor lasa cu ochii inlacrimati,fara sa le pese, si eu voi ramane singura ascultand cantecul vantului...simt ca si vantul e singur. De aceea nu sta mereu in acelasi loc mai multe zile, se uita, asculta si pleaca, e rece, nu vrea sa asculte minciunile celorlalti, dar nu totul e ceea ce pare.
 ~Ai simtit vreodata ca vrei sa ai aripi ca sa poti sa`ti iei zborul?
 --Da,de mai multe ori.  
~Si trebuie sa ai neaparata nevoie de aripi ca sa pleci?
 --Da... 
~De ce?  
--Pentru ca am sentimente, si daca ii vad pe cei pe care ii las in urma imi vine sa plang si nu pot pleca... 
~De ce iti pasa de ei? Ei nu au sentimente, nu le pasa daca pleci... 
--Dar mie imi pasa,este suficient sa le vad privirile, imi e dor de ei....
Asa este,dorul este cel mai crud, nu ne lasa sa ne indepartam de nicio persoana la care am tinut mai demult. De ce? Nu stiu,poate mai exista o particica, care inca tine la acele persoane.
Nu inteleg, de ce trebuie sa fim asa de prefacuti? Nu putem sa spunem totul direct si apoi sa trecem peste? Trebuie sa existe orgoliul asta nenorocit, suntem asa de mandrii de noi,incat nici nu ne dam seama ce fel de persoane suntem, ne gandim numai la binele nostru si uitam de binele facut pentru noi de catre persoanele mai putin norocoase. Dar pana la urma viata e o bitch, mereu cand suntem cei mai fericiti, ne da o palma si ne doboara! Nu ma judecati dupa felul cum arat unele persoane, si ele sunt fiinte,dar diferenta este ca au primit mai multe palme de la viata.
Si gata, termin aici cu sentimentele fara rost, nu`mi mai fac griji pentru restu`! mai ales pentru cei care nu merita atentia mea...
E prima oara cand aud cum creste iarba, ce incet creste...parca aud cum razele soarelui vorbesc cu firele de iarba mai mici, le invata ca nu vor trai la infinit, si oamenii o sa`i mai calce in picioare din cand in cand fara sa le pese cat sau straduit sa creasca :) Le povestea ca atunci cand vor creste mai mari, indragostitii vor veni langa ei si vor face un picnic, se vor imbratisa sub privirile si aplauzele firelor de iarba :) Soarele va rade impreuna cu ele si la sfarsit va plange pentru ca ele nu mai sunt...cam asa este si viata de om. Te nasti,cresti, te straduiesti sa ajungi sus de tot,sa fii cat mai mare,apoi se mai intampla sa te mai calce cineva,fara sa`i pese de asta, apoi te ridici,cunosti prieteni,apoi treptat te ofilesti, apoi iti dai seama ca puteai sa faci mai multe in viata asta,sa zambesti mai mult....ei bine eu acum inchei, si va spun sa va traiti viata,nu se stie cand ochii vostrii se vor inchide pentru totdeauna :)